S-a născut la 3 mai 1848, în Isaccea, fiind primul pictor iconar dobrogean, după cum notează criticul Florica Cruceru în dicţionarul ״Artişti dobrogeni˝(2005).

Uceniceşte, întâi, la vestitul zugrav iconar ״Iorgu˝din Galaţi (1862-1870), apoi, în dorinţa de a se perfecţiona, pleacă la Academia de Arte Frumoase din Florenţa cu o bursă a oraşului Tulcea. Studiază cu profesorii Gerafi, Fattori şi Marubini.
După întoarcerea din Italia revine la Tulcea şi în toamna anului 1890 este numit profesor la catedra de desen şi caligrafia a Gimnaziului clasic din localitate (1890-1895).
Pictează cele trei arcuri de triumf care au împodobit Tulcea cu prilejul intrării trupelor române în oraş, la 14 Noiembrie 1878. Unul dintre arcuri era amplasat în port, iar celelalte două pe traseul spre Catedrala ״Sf. Nicolae״. Panourile înfăţişau portretul prinţului Carol şi figuri reprezentative de soldaţi români. Textele cuprindeau referiri la bătăliile de la Plevna, Rahova, Smârdan şi Vidin.
Între anii 1896- 1910 pictează bisericile din comunele Ivoarele, Frecăţei, Niculiţel, Sarichioi, Sarighiol, Saon, Zebil şi ale mânăstirilor Celic-Dere şi Cocoş, toate din judeţul Tulcea, precum şi bisericile Adormirea Maicii Domnului, la Constanţa.
În atelierul său, timp de câţiva ani (1906-1910), îl va avea ucenic pe fiul său, George (Geo) Cardaş (1891-1979) devenit un apreciat şi renumit pictor, care va depăşi cu mult idealul artistic al tatălui.

Enache Cardaş a decedat în Tulcea, la 15 august 1938.