S-a născut în 1844, în satul Săcădutele, din judeţul Sibiu, într-o familie de ţărani. A urmat ״Şcoala poporală” din localitate, apoi Seminarul Pedagogic – Teologic în Sibiu, pe care l-a absolvit în fruntea promoţiei sale (1867). Este numit în acelaşi an învăţător la Şcoala Confesională din Scheii Braşovului.

În anul 1870 s-a transferat la şcoala din Răşinari, unde va funcţiona până în 1877. Se căsătoreşte cu o localnică şi în martie 1876 se naşte primul lor fiu, Ioan I. Roman, viitorul director şi reformator de mare prestigiu al Liceului ״Mihai Viteazu˝ din Bucureşti.

Manifestându-şi deschis adeziunea faţă de lupta poporului roman pentru cucerirea independenţei (colectând sume de bani, întrunind liste de voluntari), din iulie 1877 trece munţii şi participă, el însusi voluntar, la Războiul de Independenţă, remarcându-se ca sublocotenent de dorobanţi, în luptele pentru cucerirea Plevnei şi Vidinului. Este răsplătit cu ״Virtutea Militară˝ şi ״Steaua României˝ în grad de ofiţer şi alte medalii.

La terminarea războiului se stabileşte în judeţul Tulcea, vremelnic la Sulina, unde avea un cumnat oier, iar din 1879 în Isaccea, ca învăţător la şcoala română înfiinţată de N.Bălăşescu-Nifon.

La Isaccea, sprijinit de prefectul judeţului, G.M. Ghica, instituţionalizează şcoala existentă, înfiinţează o şcoală de fete, iar în 1882, sub autoritatea sa (devenise director) se construiesc localuri proprii pentru şcoală.

Din puţinele documente păstrate, reiese că I.G.Roman, în anul 1912 era încă director al şcolii din Isaccea, după care nu mai avem ştiri certe, datorită faptului că în timpul ocupaţiei administraţiei bulgare (1916-1918), întreaga arhiva din Dobrogea a fost distrusă.

Semn de târzie preţuire şi recunoştinţă (1990-1991), liceul din Isaccea, actualul Grup Şcolar ״C-tin Brătescu˝ , păstrează cu respect şi mândrie portretul eroului învăţător, omul care a creat şi dezvoltat şcoala românească din Isaccea.