S-a născut pe data de 14.IX.1928 la Isaccea, Tulcea. Cu ascendenţă bulgară pe linie maternă, fiica Aureliei (secretară) şi a lui Eftimie Ghimuş (avocat şi publicist). A absolvit în particular Liceul Teoretic „Voievodul Mihai” din Bucureşti, în 1946.

Din 1947 este căsătorită cu inginerul şi scriitorul Zaharia Potârniche (de unde şi pseudonimul Perdix, corespondentul latin pentru Potârniche), familia stabilindu-se în Bucureşti. Auto¬didactă, casnică, preocupată de literatură dintotdeauna, va publica încă din anii adolescenţei, în reviste mai puţin importante, însă, aşa că, practic, va debuta în adevăratul sens al cuvântului abia în 1966, în revista constănţeană „Tomis”, cu două poezii. Tot de la jumătatea anilor '60 frecventează şi devine membră a cenaclurilor literare „George Bacovia”, „George Călinescu” (al Academiei Române) şi „Copaci de lumină” din Bucureşti. A mai scris proză scurtă, scenarii de film, piese de teatru şi, în ultima vreme, un roman autobiografic. Din ianuarie 2012 este membră a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni.

Scrieri

Piramida secolului meu, versuri, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2009; Insomnii. Lacrimi şi stele, versuri, Ed. DominoR, Bucureşti, 2009; Prigorii, versuri, Ed. RawexComs, Bucureşti, 2009; Bătrâna Terra, versuri, Ed. Axa, Botoşani, 2010; Cuget. Agonie şi rug, versuri, Ed. Axa, Botoşani, 2011; Paşi în lut, roman, Ed. Axa, Botoşani, 2012.

Antologii

Trepte de August (1979), Copaci de lumină (1980) şi Drumul spre Arcadia (1983), toate trei antologii de poezie realizate de scriitorul Zaharia Potârniche, ultimele două prefaţate de Ovidiu Papadima şi apărute la Imprimeria Institutului de Proiectare şi Cercetare a Lemnului din Bucureşti.

Poate cea mai reuşită dintre toate cărţile Stellei Perdix, primul volum al romanului autobiografic „Paşi în lut” (apărut vara aceasta, la Ed. AXA din Botoşani), este, înainte de orice, dovada certă a unei tenacităţi şi forţe de lucru deosebite. Dincolo de harul narativ efectiv captivant, cartea nu este altceva decât povestea unei vieţi al cărei parcurs este refăcut prin ochii copilului care a fost autoarea, protagonista unor interesante întâmplări din irepetabilii ani interbelici pe care, citindu-le, imaginaţia îţi aduce-n prim-plan parcă aievea câteva figuri de personaje zugrăvite într-o manieră simplă şi duioasă, totodată, pitoreşti şi bine conturate, care îţi devin mai mult decât simpatice, începând cu bunicii din Isaccea şi cu toţi cei legaţi de acest admirabil colţ de pământ românesc. [...] Cunoscând-o îndeaproape pe Stella Perdix, am admirat, cu ochii scriitorului care încerc să fiu eu însumi, această deloc simplă ştiinţă a descrierii, calmul şi echilibrul interior în abordarea subiectului ori a întâmplărilor vieţii, senzaţia de linişte şi împăcare cu soarta pe care o induce cititorului, modul echidistant al înţelegerii acelor evenimente devenite istorie şi pe care le-a trăit din plin, cu emoţiile şi spaimele de rigoare… (Bogdan Didescu)