S-a născut la 3 ianuarie 1944, în Galaţi. Absolvent al Şcolii elementare din Isaccea (1957) şi al Liceului din Constanţa. Încă din clasa a VII-a a participat la săpăturile efectuate de profesorul Ion Barnea şi Expectatus Bujor la Noviodunum, iar în timpul studiilor liceale este remarcat de arheologul prof. Adrian Rădulescu, având şansa de a participa la cele mai importante descoperiri din Constanţa (Tomis).
Atât în timpul şcolii, cât şi în vacanţe locuia la mansarda Muzeului de Arheologie din Constanţa îndeplinind atribuţii de ghid în muzeu şi la Edificiul Român cu Mozaic, participând la săpăturile efectuate în necropolă de Vasile Barbu, iar în timpul rămas liber lucra cu restauratorii Constantin Carpuz şi Puiu Navrileţ, care aveau de cercetat o imensă cantitate de ceramică fragmentară.
Între anii 1962-1963 este profesor suplinitor la Şcoala generală de 10 ani din Isaccea, după care, în perioada 1965-1970 urmează cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti . Este angajat la Muzeul de Arheologie din Constanţa (1970), în perioada 1970-1972 la Secţia Callatis – Mangalia, din februarie 1990 fiind director al acestui muzeu.
Efectuează săpături de salvare în aria necropolelor calletiene, identifică cetatea greco-autohtonă de la Albeşti, contribuie la descoperirea a două bazilici creştine tomitane din sec. V-VI şi a mai multor cartiere antice cu monumente.
Se remarcă prin cercetarea locuinţelor – bordei la Capidava, la necropola tumulară de epocă romană, săpături la construcţia drumului naţional Cernavodă- Hârşova, termele romane de secol II- III situate extramuros.
În 1976 a fost admis la doctorat de academia Emil Condurache cu tema ״Urbanistica romano-bizantină în sec. IV-VI d. Hr., în aria vest- pontică˝. După moartea profesorului a fost transferat la Iaşi, la prof. Dan Teodoru, unde a susţinut teza în anul 1998, din acest moment fiind doctor în istorie veche şi arheologie.
Ca director al Muzeului de Arheologie Callatis – Mangalia, a conceput reabilitarea completă a clădirii muzeului. Din 1993 clădirea a reprezentat un semnal pentru întreaga arheologie dobrogeană, considerată o premieră naţională, ca ״Modelul Mangalia˝.
În colaborare cu Institutul Român Naţional de Tracologie, Mangalia a fost inclusă în circuitul naţional al valorilor ştiinţifice prin înfiinţarea Comisiei Internaţionale pentru Promovarea Studiilor Indo-Europene şi Trace. În urma acestor sesiuni s-a editat ״Buletinul de Tracologie˝ şi s-au perpetuat întâlniri cu cercetători din România, Bulgaria, Rusia, Germania, Olanda.